Persoane interesate

16 august 2012

Like a lost duck...

Cand prin minte val-virtej, iti trec mii si mii de cuvinte, de ganduri si idei... Cand vrei cu orice pret sa le spui, sa le scoti afara, cand vrei sa te simti ascultat si cand realizezi ca defapt cei care te-au ascultat de atatea ori, (auzind de fiecare data aceleasi lucruri) plictisiti fiind bietii de ei in mod justificat, vor sa-ti ofere tot sprijinul lor, de aceasta data in tacere, murmurand din cand in cand un "Mda.. Inteleg.."obosit... in acel moment, faci cunostinta, lovit fiind direct in "frunte" cu "minunatul" sentiment de frustrare!-am scris cuvantul simplu, nebolduit, nesubliniat, sec tocmai pentru ca e suficient de dureros ca sa mai invart cutitul in rana..
...si atunci TACI. 
...Pentru ca atunci nu mai ai nici putere, nici entuziasm si nici dorinta sa vorbesti!
...Pentru ca atunci, pana si tu, te simti plictisit ca ceilalti sa fie plictisiti de tine!

Ce faci atunci cand ti se intampla asta?
Unii, cu siguranta ar spune ca "prietenul Jack", nu se plictiseste niciodata...
Altii, poate ar prefera sa plece intr-o calatorie "spre nicaieri?", unde sa se reintalneasca cu ei...
Ce iti mai doresti atunci?

Eu... as vrea ca macar o ora, o singura ora sa pot sa mi te scot din minte... pentru ca in acea ora sa pot in sfarsit sa ma odihnesc!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu